Hoya cinnamomifolia este una dintre cele mai îndrăznețe și mai impresionante specii din genul Hoya – o viță de vie viguroasă din pădurile tropicale din Java, Indonezia, descrisă pentru prima dată în 1848 și ilustrată în revista Curtis' Botanical Magazine în 1859. Numele speciei vă spune exact ce o face specială: „cinnamomifolia” înseamnă „cu frunze de scorțișoară”, deoarece frunzele seamănă remarcabil cu frunzele scorțișoarei adevărate (Cinnamomum verum) – aceeași formă, aceeași nervură paralelă proeminentă, aceeași prezență îndrăzneață și structurată.

Frunzele sunt printre cele mai mari din genul Hoya, măsurând 11-15 cm lungime și 4-6 cm lățime. Sunt groase, coriace și de culoare verde închis, cu cinci nervuri paralele proeminente, ușor ridicate și de culoare mai deschisă, creând o suprafață puternic striată, sculpturală. Efectul general este mai degrabă arhitectural decât delicat – acestea sunt frunze cu o greutate vizuală reală. Unele exemplare dezvoltă margini ale frunzelor ușor ondulate sau curbate, care adaugă o dimensiune suplimentară texturii. Noile frunze apar netede și oarecum lucioase înainte de a se maturiza și de a căpăta finisajul caracteristic de piele.

O caracteristică importantă de creștere pe care trebuie să o înțelegeți: Hoya cinnamomifolia produce de obicei o singură frunză pe nod, ceea ce înseamnă că secțiuni lungi ale tulpinii pot apărea goale între frunze. Acest lucru este complet normal pentru această specie și nu este un semn de sănătate precară – este pur și simplu modul în care această Hoya crește în mod natural. Cultivatorii experimentați observă acest lucru cu sinceritate, adăugând că varietatea purpureofusca tinde să-și păstreze frunzele ceva mai bine. Cu răbdare și îngrijire adecvată, planta se umple treptat, dar nu va dezvolta niciodată frunzișul dens al speciilor precum Hoya carnosa. Obiceiul de creștere este viguros și încolăcit, cu tulpini subțiri care pot ajunge până la 3 metri lungime, ceea ce o face cea mai potrivită pentru cultivarea pe un spalier mare, un stâlp de mușchi sau un suport robust, unde poate urca și-și poate etala frunzișul impresionant la maxim.

Florile sunt ceea ce diferențiază cu adevărat această specie. Există două soiuri recunoscute în cultivare, fiecare cu o paletă de culori dramatic diferită:

• Hoya cinnamomifolia var. cinnamomifolia – Soiul tip, care produce flori cu corola verde lime și coroană burgund strălucitoare. Combinația de verde și burgund este cu adevărat neobișnuită în lumea Hoya și atrage imediat atenția.
• Hoya cinnamomifolia var. purpureofusca – Cunoscută anterior sub numele de Hoya purpureofusca. Această varietate produce flori cu corola și coroana de culoare roșu închis până la violet închis, oferind o floare de un roșu-violet intens. Adesea numită „planta de ceară violetă”. Florile au un miros dulce de miere.

În ambele varietăți, florile au aceeași structură distinctivă: în formă de stea, cu un diametru de aproximativ 2 cm, cu lobi ai corolei care se îndoaie brusc înapoi (reflexați) și o coroană care iese în afară cu o suprafață plană. Ele formează umbele impresionante de 20-30 de flori – ciorchini mari care au un impact vizual real. Florile produc un nectar zaharat și înfloresc la sfârșitul primăverii și vara. Florile individuale durează 5-7 zile (până la 10 zile în condiții ideale) și, ca toate plantele din genul Hoya, același peduncul va produce noi ciorchini de flori în sezoanele următoare – nu îl îndepărtați niciodată după înflorire.

Înflorirea necesită răbdare. Poate dura câțiva ani până când produc primele flori. Odată stabilită și satisfăcută, însă, planta înflorește în mod fiabil cu îngrijire adecvată.

Cerințe de îngrijire:

• Lumină: Lumina puternică, indirectă, este ideală și esențială pentru a încuraja înflorirea. Tolerează umbra parțială, dar poate deveni prea înaltă și reticentă la înflorire dacă lumina este insuficientă. Poate suporta puțin soare direct dimineața sau după-amiaza târziu, dar protejați-o de razele puternice de la amiază, care pot arde frunzele mari. Ferestrele orientate spre est sau vest sunt potrivite. Luminile de creștere sunt un supliment excelent, în special în climatul nord-european, cu lumină naturală limitată iarna. Asigurați-i cel puțin 4-6 ore de lumină puternică pe zi pentru o creștere sănătoasă și producția de flori.
• Apă: Lăsați primii 5-8 cm (2-3 inci) de sol să se usuce complet între udări, apoi udați bine până când apa se scurge din partea de jos. Această specie este tolerantă la secetă odată ce s-a stabilit și suportă mult mai bine udarea insuficientă decât udarea excesivă. Putrezirea rădăcinilor din cauza solului îmbibat cu apă este cea mai frecventă cauză a declinului. Reduceți semnificativ udarea în toamnă și iarnă, când creșterea încetinește. Nu pulverizați planta când înmugurește sau înflorește, deoarece umezeala de pe mugurii în dezvoltare poate provoca căderea acestora.
• Sol: Este esențial un substrat bine drenat și aerisit – aceasta este o epifită care crește pe trunchiurile copacilor în sălbăticie, nu în sol dens. Utilizați un amestec de 2 părți sol pentru cactuși/suculente și 1 parte perlit, sau 1 parte scoarță de orhidee + 1 parte compost fără turbă + 1 parte perlit grosier. Adăugarea de cărbune sau scoarță de brad îmbunătățește și mai mult aerarea. Intervalul pH-ului: ușor acid până la neutru (6,1-7,5). Substratul nu trebuie să rămână niciodată îmbibat cu apă.
• Temperatura: 18-27 °C (65-80 °F) este intervalul ideal. Tolerează un interval mai larg de 15-35 °C, dar se comportă cel mai bine în condiții de căldură constantă. Nu tolerează temperaturi sub 10 °C (50 °F) – protejați-l de îngheț, curenți reci și scăderi bruște de temperatură. Țineți-l departe de ferestre și uși cu curenți de aer în timpul iernii. Zonele USDA 11-13 pentru cultivarea în aer liber.
• Umiditate: 60% și peste produce cea mai bună creștere și înflorire. Se adaptează la umiditatea medie din gospodărie, dar prosperă cu adevărat cu umiditate suplimentară. O tavă de umiditate, gruparea cu alte plante sau un umidificator ajută semnificativ, mai ales în condiții de iarnă uscată. Pulverizați frunzele ocazional (nu în perioada de înmugurire/înflorire), dar nu lăsați frunzele excesiv de umede – o bună circulație a aerului este esențială alături de umiditate pentru a preveni problemele fungice.
• Hrănire: Lunar cu un îngrășământ lichid echilibrat în timpul primăverii și verii. Utilizați o formulă bogată în azot pentru creșterea frunzelor, apoi treceți la o formulă bogată în fosfor (cu conținut ridicat de potasiu) cu aproximativ o lună înainte de perioada de înflorire preconizată pentru a stimula producția de flori. Jumătate din concentrație este suficientă – evitați supraalimentarea, deoarece Tropics@Home menționează în mod specific că supraalimentarea poate altera aspectul frunzelor frumoase. Opriți fertilizarea în toamnă și iarnă.

Informații botanice: Familie: Apocynaceae | Gen: Hoya | Specie: Hoya cinnamomifolia Hook. (1848) | Ilustrat: Curtis' Botanical Magazine, Tab. 4347 (1859) | Varietăți: var. cinnamomifolia (flori verzi, coroană burgundă), var. purpureofusca (flori complet purpurii) | Denumiri comune: Plantă de ceară cu frunze de scorțișoară, Plantă de ceară purpurie | Tip: Viță epifită | Origine: Java, Indonezia | Zonă: USDA 11-13 (cultivare în interior în climă temperată) | Înflorire: în formă de stea, reflexă, 2 cm, 20-30 pe umbelă, verde lime + burgund sau complet violet, sfârșitul primăverii/vara | Rată de creștere: moderată până la viguroasă (viță), lentă la înrădăcinare din butași