Hoya lacunosa «Amarillo» este varianta galbenă a speciei pe care mulți colecționari experimentați o consideră cea mai apreciată specie Hoya în cultivare. Specia părinte, Hoya lacunosa, este deja legendară: compactă, prolifică, ușor de cultivat chiar și pentru începători și producătoare a unuia dintre cele mai îmbătătoare parfumuri din întreg regnul vegetal – un miros bogat de scorțișoară care umple încăperile noaptea și i-a adus numele comun de „Hoya scorțișoară”. Soiul „Amarillo” preia această plantă deja excepțională și îi adaugă o varietate galbenă izbitoare, care transformă frunzele în ceva cu totul mai dinamic și mai complex din punct de vedere vizual.

Hoya lacunosa a fost descrisă pentru prima dată de botanistul olandez-german Carl Ludwig Blume în 1826, publicată în Bijdragen tot de Flora van Nederlandsch Indië (Contribuții la flora Indiilor Olandeze de Est), pagina 1063. Conform Royal Botanic Gardens, Kew (Plants of the World Online), aria de distribuție naturală este Thailanda până în vestul și centrul Malesiei, unde crește ca epifită sau litofită cățărătoare în biomul tropical umed. Wikipedia extinde aria de răspândire documentată la Borneo, Java, Sumatra și Filipine. Numele speciei lacunosa provine din latinescul lacuna, care înseamnă „groapă” sau „cavitate”, referindu-se la suprafața caracteristică a frunzelor, unde zonele dintre nervuri sunt ușor adâncite (lacunose) – creând un aspect subtil texturat, brăzdat, unic pentru această specie. Cea mai veche cultivare documentată în seră a avut loc la Grădinile Botanice Regale din Kew, unde a servit ca bază pentru o ilustrație (t. 4826) în revista Curtis's Botanical Magazine sub denumirea comună „Furrowed Hoya”. Denumirea soiului „Amarillo” provine din cuvântul spaniol pentru „galben”, referindu-se la variegarea distinctivă galbenă a frunzelor.

Frunzele soiului „Amarillo” sunt ceea ce îl diferențiază de specia standard. Planta de bază produce frunze mici, ovate până la lanceolate, cu lungimea de 3-6 cm și lățimea de 1,5-2,5 cm, dispuse strâns de-a lungul tulpinilor subțiri și fibroase. Frunzele sunt opuse, coriacee (cărnoase) și cărnoase, cu o suprafață strălucitoare. La specia standard, frunzele sunt de un verde închis uniform. La „Amarillo”, baza verde închis este împodobită cu pete galbene – pete neregulate și stropi de galben strălucitor până la pal, care contrastează dramatic cu verdele mai intens. Steve's Leaves oferă cea mai detaliată descriere a comportamentului acestui cultivar la lumină: în condiții de lumină slabă, frunzele sunt de culoare verde închis, cu marcaje subtile de galben; cu toate acestea, în lumină puternică, noile frunze apar într-un galben vibrant și izbitor, înainte de a se maturiza treptat într-un verde lucios. Aceasta înseamnă că planta este cel mai spectaculoasă din punct de vedere vizual atunci când produce activ noi lăstari în condiții de lumină bună – frunzele tinere galbene alături de cele mature verzi creează un spectacol în două tonuri în continuă evoluție. Unsolicited Plant Talks observă că frunzele sunt „destul de rigide, cu o textură asemănătoare cartonului” – mai ferme decât te-ai aștepta de la o specie cu frunze atât de mici. Hoya Treasures le descrie ca având un model camuflat de culoare alb-verde, care devine treptat verde în timp. Suprafața caracteristică a frunzelor lacunose (ușor adâncită între nervuri) este prezentă la „Amarillo”, la fel ca la specia standard, conferind fiecărei frunze o textură subtilă.

Dar nicio discuție despre Hoya lacunosa nu este completă fără a aborda florile – sau, mai precis, parfumul. Aceasta este o specie pe care oamenii o cultivă în principal pentru parfumul său. Florile în sine sunt mici, apărând în umbele de 15-25 de flori pufoase, în formă de stea, care se curbează strâns, conferind fiecărui ciorchine aspectul unei mici bile. Corola este de culoare albă până la crem, cu diametrul de 6-7 mm, acoperită cu păr dens de culoare alb-argintiu, cu o coroană galben-pal în centru. Art Garden Flowers descrie „Amarillo” ca producând „flori galbene pal” care sunt „super parfumate, umplând adesea camera cu un miros dulce seara”. Parfumul este elementul principal. Este descris în mod universal ca fiind de scorțișoară bogată – deși unele surse specializate extind descrierea pentru a include note de vanilie și miere. În mod crucial, parfumul se intensifică dramatic noaptea și în primele ore ale dimineții, deoarece specia a evoluat pentru a atrage polenizatori nocturni. Llifle îl descrie ca „un parfum foarte curat, plăcut, deosebit de parfumat noaptea”. Mai multe surse confirmă că parfumul este suficient de puternic pentru a umple o întreagă cameră. Florile durează aproximativ 4-5 zile pe ciorchine și apar în abundență din primăvară până în toamnă, înflorind din nou din pedunculi persistenți. În condiții calde și luminoase, unii cultivatori raportează înflorire aproape tot timpul anului.

Habitul de creștere este compact și cascadat. Tulpinile sunt subțiri, fibroase și zvelte, atingând aproximativ 1,5 metri, înrădăcinându-se din diferite puncte – în special la noduri. Plant Care Today notează că aceasta este una dintre speciile mai mici de Hoya, cu tulpini care cresc până la aproximativ 1,5 m (5 picioare), aproximativ jumătate din lungimea multor soiuri populare. Datorită dimensiunii sale compacte, este o plantă cu creștere moderat de rapidă în condiții optime. Prin obiceiurile și modul de creștere, specia amintește de Hoya bella. Crește frumos în coșuri suspendate, atârnând de rafturi, pe spalierele mici sau chiar ca specimen de pervaz. Gabriella Plants confirmă că are „un obicei de creștere atârnător, care arată cel mai bine într-un coș suspendat, dar poate fi antrenat să se cațere”.

Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale Hoya lacunosa este disponibilitatea sa de a înflori. Plant Care Today notează că „plantele cultivate din butași pot începe să înflorească la 3 luni după înrădăcinare. Condițiile influențează înflorirea, nu vârsta plantei”. Acest lucru este extraordinar în lumea Hoya, unde multe specii necesită ani de stabilizare înainte de a produce o singură floare. Va înflori chiar și sub lumină fluorescentă (12 ore pe zi). Gabriella Plants confirmă că „înflorește ușor chiar și la niveluri mai scăzute de lumină”. Acest lucru o face probabil cea mai fiabilă plantă înfloritoare din întregul gen.

Cerințe de îngrijire:

• Lumină: Lumina puternică, indirectă, este ideală pentru maximizarea atât a expresiei variegării, cât și a potențialului de înflorire. În „Amarillo”, intensitatea luminii afectează direct vibrația variegării galbene – Steve's Leaves confirmă că lumina puternică produce cea mai vie creștere nouă galbenă. Gabriella Plants observă că, cu câteva ore de lumină directă dimineața sau după-amiaza târziu, frunzele H. lacunosa pot dezvolta pete argintii intense. Specia tolerează condiții de lumină redusă (și chiar înflorește la umbră parțială sau sub lumină fluorescentă), dar varietatea „Amarillo” va fi mai subtilă în condiții de lumină slabă. Evitați soarele puternic direct de la amiază, care poate arde frunzele.
• Apă: Lăsați primii 2-3 cm de substrat să se usuce între udări. Specia preferă să se usuce puțin între udări. Steve's Leaves recomandă udarea „când suprafața solului este uscată la atingere”. Udarea excesivă este cea mai frecventă problemă – asigurați-vă întotdeauna că ghiveciul are drenaj. Udați mai frecvent în timpul creșterii active din primăvară și vară. Reduceți semnificativ în timpul iernii – unii cultivatori udă doar o dată pe lună în timpul sezonului rece.
• Sol: Amestec epifit bine drenat și aerisit. Scoarță de orhidee, perlit și coajă de cocos sau fibră de cocos în părți aproximativ egale. Unsolicited Plant Talks recomandă în mod specific această combinație pentru „Amarillo”. Specia apreciază un pH ușor acid până la neutru. Mențineți ghiveciul ușor strâns – Hoyas care sunt oarecum legate de rădăcini înfloresc mai prolific decât cele din recipiente supradimensionate.
• Temperatura: 18-25 °C (65-77 °F) este intervalul ideal. Specia este destul de tolerantă la temperatură și este descrisă ca fiind potrivită pentru începători. Ecuagenera observă că nopțile ușor mai răcoroase (16-21 °C) pot de fapt încuraja ciclurile de înflorire. Evitați temperaturile sub 10 °C. Protejați de curenții reci.
• Umiditate: 50-85% este intervalul ideal, conform Unsolicited Plant Talks. Ecuagenera recomandă 50-70% cu o bună circulație a aerului. Specia tolerează umiditatea medie din gospodărie mai bine decât multe Hoyas tropicale, dar umiditatea mai ridicată produce o creștere mai rapidă și o înflorire mai viguroasă. O bună circulație a aerului este esențială pentru a preveni problemele fungice, în special în condiții de umiditate mai ridicată.
• Hrănire: Îngrășământ echilibrat la jumătate din concentrație în timpul sezonului de creștere. Gabriella Plants recomandă o formulă cu conținut redus de azot și suficient fosfor și potasiu pentru a susține înflorirea. Reduceți sau opriți hrănirea în timpul iernii. Hrănirea ușoară și constantă în timpul sezonului de creștere susține obiceiul de înflorire prolifică.

Informații botanice: Familie: Apocynaceae | Gen: Hoya | Specie: Hoya lacunosa Blume (1826) | Cultivar: „Amarillo” (formă galbenă pestriță) | Denumiri comune: Hoya scorțișoară, Hoya brazdată, Plantă de ceară, Floare de porțelan | Tip: Viță de vie epifită/litofită | Origine: Thailanda până în Malesia de Vest și Centrală – Thailanda, Borneo, Java, Sumatra, Filipine (Kew/Wikipedia) | Habitat: Biom tropical umed, epifită târâtoare pe trunchiurile copacilor și la marginea pădurilor | Zonă: USDA 10a-11 (cultivare în interior în climat temperat) | Înflorire: Umbele de 15-25 stele alb-crem pufoase cu coroană galbenă, cu diametrul de 6-7 mm; Parfum puternic de scorțișoară, care se intensifică noaptea; înflorește primăvara-toamna, potențial pe tot parcursul anului; florile durează 4-5 zile; înflorește din nou din pedunculi persistenți; POATE ÎNFLORI LA 3 LUNI DE LA TĂIERE | Rată de creștere: moderat rapidă (specie compactă) | Tulpini: până la 1,5 m