🐉 Cele mai întunecate flori din regatul Hoya

Hoya pubicalyx „Black Dragon” este un soi uluitor care produce unele dintre cele mai întunecate flori din întreg genul Hoya — flori atât de intens pigmentate încât par aproape negre. Descoperită agățată de stâncile de pe coasta de vest a insulei Luzon din Filipine, această formă sălbatică a devenit rapid una dintre cele mai căutate specii de Hoya printre colecționarii care apreciază aspectul dramatic și neobișnuit. În timp ce majoritatea soiurilor Hoya pubicalyx oferă flori în nuanțe de roz și roșu, Black Dragon oferă ceva cu adevărat diferit: flori catifelate, pufoase, în formă de stea, de culoare burgund închis până la aproape negru, cu centre roșii contrastante care par să strălucească pe petalele întunecate. Adăugați la aceasta un parfum dulce, îmbătător, care se intensifică noaptea, și veți avea o plantă care răsplătește cultivatorii cu una dintre cele mai memorabile experiențe de înflorire pe care genul le poate oferi.

🌏 Origini și istorie botanică

Specia Hoya pubicalyx a fost descrisă de Elmer Drew Merrill în 1918, publicată în Philippine Journal of Science. Numele speciei provine din latinescul pubi- (pubescent, păros) și calyx (sepalele florii), referindu-se la textura distinctivă pufoasă a bobocilor de flori și a caliciului care caracterizează această specie. Hoya pubicalyx este endemică în Filipine, mai precis pe insula Luzon, unde a fost colectată pentru prima dată în Mauban, provincia Quezon, în 1913, crescând pe copaci de-a lungul pâraielor din pădurile umede. Forma „Black Dragon” a fost descoperită de George Mendoza de la pepiniera Forrest Treasures din Filipine, fiind colectată din populații sălbatice care cresc de-a lungul stâncilor de pe țărmul vestic al insulei Luzon. Potrivit lui Mendoza, „H. pubicalyx „Black Dragon” nu este un hibrid. A fost colectată de-a lungul țărmului, atârnând de o stâncă din partea vestică a insulei Luzon”. A fost introdusă în cultivarea internațională în jurul anului 2010 prin SRQ Hoyas. De remarcat este faptul că are o contrapartidă numită „White Dragon”, care a fost ulterior reclasificată ca specie separată, Hoya celata, de Dale Kloppenburg în 2012 — demonstrând cât de multă diversitate botanică rămâne de descoperit în Filipine.

🍃 Frunziș — Curat și elegant

Spre deosebire de multe soiuri de Hoya pubicalyx care prezintă pete argintii intense pe frunze, Black Dragon este neobișnuit prin faptul că are un frunziș în mare parte nemarcant — frunze curate, de culoare verde lime intens până la verde închis, fără modelul caracteristic de pete argintii. Acest lucru conferă plantei un aspect elegant și discret, care face ca florile întunecate și dramatice să fie și mai impresionante atunci când apar. Frunzele sunt tipice pentru această specie: groase, cărnoase, lanceolate (în formă de lance) până la ovale-alungite, măsurând aproximativ 8-15 cm lungime și 2,5-6 cm lățime. Sunt lucioase, cărnoase și cresc pe viță de vie care poate atinge câțiva metri lungime. Noile lăstari pot apărea cu nuanțe roșiatice înainte de a se maturiza și a deveni verzi. Lipsa petelor argintii distinge acest soi de varietăți precum „Pink Silver”, „Red Buttons” sau „Royal Hawaiian Purple”, făcându-l imediat recunoscut de colecționarii experimentați.

🌸 Flori — aproape negre și cu un parfum dulce

Florile sunt atracția principală a soiului Black Dragon. Sunt plate sau ușor curbate, în formă de stea și acoperite cu peri fini (pufoși) caracteristici speciei, ceea ce le conferă un aspect moale, catifelat. Florile individuale măsoară aproximativ 10-18 mm în diametru și apar în umbele rotunjite de 20-40 de flori. Culoarea este ceea ce diferențiază acest soi: corola variază de la burgund intens la purpuriu-crimson închis până la aproape negru, în funcție de condițiile de creștere și de nivelul de lumină. Vermont Hoyas observă că florile pot părea „aproape negre” în condiții bune, în timp ce Greenboog le descrie ca variind „de la burgund intens la aproape negru”. Corona (structura centrală) este de obicei roșie până la burgund, creând un contrast izbitor. Parfumul este puternic și dulce, descris ca „amețitor” de Vermont Hoyas, și se intensifică dramatic noaptea — o adaptare naturală pentru a atrage polenizatorii nocturni. Florile apar de obicei de la sfârșitul primăverii până în vară pe plantele mature, durând aproximativ 1-2 săptămâni per umbelă. Ca în cazul tuturor plantelor Hoya, nu îndepărtați niciodată pedunculii (tulpini de flori) după înflorire, deoarece planta va produce flori noi din aceleași muguri.

🌿 Obiceiuri de creștere și dezvoltare

Obiceiurile de creștere sunt de tip viță de vie și cățărător. Tulpinile sunt răsucite și se înfășoară în jurul suporturilor sau cad în cascadă în mod atractiv din coșuri suspendate. Aceasta este o Hoya cu creștere destul de rapidă, care se stabilește ușor și poate atinge 1,5-2 metri în cultivare, deși plantele sălbatice se pot extinde până la 6 metri sau mai mult. Vermont Hoyas o descrie ca „o plantă fantastică care înflorește bine” chiar și sub lumina artificială, ceea ce o face mai fiabilă pentru înflorire decât alte specii de Hoya. Uneori este confundată cu Hoya carnosa, o specie înrudită, dar se poate distinge prin frunzele mai înguste, mai lanceolate și prin mugurii de flori pubescenți (păroși). The World of Flowering Plants confirmă că este „o plantă cu creștere destul de rapidă, care înflorește primăvara”. Butașii se înrădăcinează ușor, iar plantele pot înflori în 2-3 ani de la propagare, în condiții bune.

Cerințe de îngrijire:

• Lumină: Lumina puternică, indirectă, este ideală, iar puțină lumină directă este benefică pentru stimularea înfloririi și intensificarea culorii florilor. Culoarea închisă a florilor poate varia semnificativ în funcție de nivelul de lumină — plantele care primesc mai multă lumină tind să producă flori mai închise la culoare. Câteva ore de soare direct dimineața sau după-amiaza târziu sunt benefice. Evitați soarele puternic de la amiază, care poate arde frunzele. Această specie va supraviețui în condiții de lumină redusă, dar va înflori mai puțin și va produce flori de culoare mai deschisă. Șase ore de lumină filtrată zilnic sunt considerate optime.
• Apă: Lăsați primii 2-5 cm de substrat să se usuce între udări, apoi udați bine. Hoya pubicalyx este mai tolerantă decât multe alte specii de Hoya și tolerează ocazionalele inconsistențe, dar udarea excesivă va provoca putrezirea rădăcinilor. Frunzele groase și suculente stochează bine apa, astfel încât planta suportă fără probleme perioade scurte de secetă. Reduceți udarea în timpul iernii, când creșterea încetinește. North Carolina Extension notează că această specie este „tolerantă la secetă”, dar sensibilă la „solurile umede”.
• Sol: Este esențial un substrat bine drenat și aerat. Un amestec grosier de scoarță de orhidee, perlit și cocos oferă un drenaj excelent, păstrând în același timp o anumită umiditate. Amestecul standard pentru orhidee funcționează bine. Fiind o epifită, rădăcinile au nevoie de acces la aer — evitați solurile dense, care rețin apa. Unii cultivatori folosesc cu succes coji de nucă de cocos pure sau semi-hidroponie.
• Temperatura: 16-29 °C este intervalul acceptabil, cu o creștere optimă între 18-27 °C. Această specie este deosebit de tolerantă la frig în comparație cu multe Hoyas tropicale — poate suporta temperaturi de până la 10 °C pentru scurt timp dacă este uscată și chiar îngheț ușor pentru perioade scurte, conform unor surse. Cu toate acestea, frigul prelungit va deteriora frunzele. Protejați-o de curenții reci și de scăderile bruște de temperatură. Poate fi cultivată în aer liber pe tot parcursul anului în zonele USDA 10a-11b.
• Umiditate: Umiditatea acceptabilă este de 40-70%, cea optimă fiind de 60-70%. Această specie este adaptabilă și tolerează destul de bine umiditatea medie din gospodărie. Umiditatea mai ridicată favorizează o creștere mai rapidă și o înflorire mai sigură. Evitați pulverizarea directă a frunzelor; este de preferat umiditatea ambientală provenită de la un umidificator. O bună circulație a aerului previne apariția problemelor fungice.
• Hrănire: Aplicați lunar un îngrășământ lichid echilibrat la jumătate din concentrație în timpul sezonului de creștere (primăvara-vara). Unii cultivatori folosesc un îngrășământ care stimulează înflorirea, cu un conținut mai ridicat de fosfor. Nu supraalimentați — această specie are nevoie de puțină hrană. Opriți fertilizarea în timpul iernii, când planta este semi-inactivă.

Informații botanice: Familie: Apocynaceae (subfamilia Asclepiadoideae) | Gen: Hoya | Specie: Hoya pubicalyx Merr. (1918) | Cultivar: „Black Dragon” (formă cu flori întunecate, colectată din sălbăticie) | Denumiri comune: Plantă de ceară Black Dragon, Plantă de ceară, Floare de porțelan | Tip: Viță de vie epifită | Areal de origine: Filipine (Insula Luzon — stâncile de pe coasta de vest) | Zona: USDA 10a-11b (cultivare în interior în climă temperată) | Înflorire: Corolă de culoare burgund închis până la aproape negru, cu coroană roșie, pufoasă/pubescentă, 20-40 pe umbelă, parfum dulce puternic (se intensifică noaptea), sfârșitul primăverii-vara, 1-2 săptămâni pe umbelă | Rată de creștere: moderată până la rapidă