Hoya endauensis – specie rară de hoya cu frunze ondulate și flori parfumate în nuanțe calde

Hoya endauensis este o specie rară de hoya, originară din pădurile tropicale din Johor (Malaysia), unde crește ca epifită pe trunchiurile copacilor de-a lungul râului Ulu Endau. Descoperită în 1985 și descrisă ulterior de botanista Ruth Kiew, această hoya se remarcă prin frunzele mici, ondulate pe margini, și florile intens colorate în galben–portocaliu, cu parfum dulce.

Hoya endauensis este potrivită pentru pasionații de plante care apreciază speciile compacte, cu frunze delicate și flori spectaculoase, și care sunt dispuși să ofere condiții de lumină bună, căldură și umiditate moderată spre ridicată.

Denumiri alternative

Endau Hoya, wax plant, wax flower (denumiri comerciale). Nu sunt cunoscute sinonime botanice consacrate pentru Hoya endauensis, iar în literatura de specialitate este utilizată denumirea validă Hoya endauensis Kiew.

Nu există un cod IML standard asociat acestei specii în sursele disponibile.

Caracteristici

• Origine și habitat: specie endemică în statul Johor, Malaysia, documentată inițial în zona Endau-Rompin, pe malurile râului Ulu Endau. În habitatul natural crește ca epifită pe trunchiuri și ramuri, în păduri tropicale umede și umbrite.
• Frunze: frunze mici, aproximativ rotunde sau ușor obovate, de 2–3 cm lungime, de culoare verde deschis spre verde măsliniu. Marginea frunzelor este ondulată sau ușor „încrețită”, iar textura este ușor suculentă, dar frunzele nu sunt groase sau masive ca la alte hoya cu frunze mari. Acest aspect ondulat al frunzelor face planta ușor de recunoscut.
• Creștere: liane subțiri, târâtoare sau cățărătoare, cu ritm de creștere moderat spre lent. Tulpinile sunt relativ fragile și se pot rupe ușor dacă sunt manipulate brutal, de aceea se recomandă prudență la instalarea pe suporți sau la rearanjarea lăstarilor.
• Flori: inflorescențe în umbreluțe de flori mici (aprox. 0,8 cm diametru), cu corolă păroasă în nuanțe de galben–portocaliu intens și coroană (corona) roz-roșiatică, cu centru gălbui. Florile au un aspect ceros, ușor „pufoase” și sunt foarte decorative atunci când apar mai multe umbreluțe în același timp.
• Parfum: florile sunt parfumate, cu un miros dulce, plăcut, specific multor specii de hoya cu flori mici și păroase.
• Dimensiune și port: plantă compactă, potrivită pentru ghivece mici sau medii, dar cu liane care pot fi lăsate să curgă din ghivece suspendate sau conduse pe un suport (cerc, scară, spalier).

Îngrijire

• Lumină: preferă lumină indirectă puternică (lângă o fereastră luminoasă, dar fără soare direct de la prânz). Tolerează și lumină medie, însă în condiții de lumină mai slabă înflorește mai greu. Soarele direct puternic poate provoca arsuri pe frunze, mai ales pe margini.
• Temperatură: ideal între 20–28°C. Se simte bine în condiții calde și stabile; în habitatul natural temperaturile sunt ridicate, astfel că nu apreciază frigul sau variațiile bruște. Se evită temperaturile sub 12–14°C.
• Umiditate: îi place umiditatea atmosferică moderată spre ridicată (în jur de 60–80%). În locuințe cu aer foarte uscat este util un umidificator sau o tavă cu pietriș umed sub ghiveci (fără ca fundul ghiveciului să stea în apă).
• Udare: se udă moderat, lăsând stratul superior al substratului să se usuce între udări. Rădăcinile nu tolerează stagnarea apei; este mai sigur să uzi puțin și mai des decât mult și rar. Iarna, când creșterea încetinește, frecvența udărilor se reduce.
• Substrat: are nevoie de un amestec foarte aerat și bine drenat, de tipul: scoarță de conifere, perlit/pumice și o fracție de turbă sau fibră de cocos. Un substrat pentru orhidee, îmbunătățit cu puțină turbă și perlit, este de obicei potrivit pentru această specie.
• Fertilizare: în sezonul de creștere (primăvară – început de toamnă) se poate folosi un îngrășământ lichid pentru plante de interior sau pentru hoya, în doză redusă (1/4 – 1/2 din doza recomandată), o dată la 3–4 săptămâni. Iarna nu se fertilizează sau se fertilizează foarte rar.
• Transplantare și suport: preferă ghivecele mai degrabă strâmte decât foarte voluminoase. Transplantarea se face doar atunci când rădăcinile au umplut complet ghiveciul. Lăstarii pot fi prinși ușor pe un suport, fără a forța curbele sau îndoirile pentru a evita ruperea lor.
• Înflorire: pentru a stimula înflorirea, sunt importante: lumina bună, diferențe ușoare între temperatura de zi și noapte, fertilizare moderată și stabilitate (nu muta ghiveciul des atunci când are boboci). Pedunculii de floare nu se taie după ofilirea umbrelor, deoarece planta îi poate refolosi pentru înfloriri viitoare.